RISIPA ALIMENTARĂ – Ce înseamnă acest fenomen și cum îl putem stopa printr-o alimentație echilibrată
Problemele semnalate în Europa:
Întrucât în fiecare an în Europa o cantitate tot mai mare de alimente sănătoase și comestibile – conform mai multor estimări, până la 50 % – se pierde de-a lungul lanțului alimentar, inclusiv până la consumator, transformându-se în deșeuri;
Un studiu publicat de Comisie evaluează producția anuală de deșeuri alimentare din cele 27 de state membre la 179 kg pe cap de locuitor, cu diferențe considerabile între țări și între diferitele sectoare, fără a pune la socoteală deșeurile alimentare provenite din activitățile agricole și capturile de pește aruncate înapoi în mare;
Cantitatea totală de deșeuri alimentare a ajuns în 2020 la aproximativ 126 de milioane de tone (o creștere cu 40 %);
În Uniunea Europeană 79 de milioane de persoane trăiesc în continuare sub pragul de sărăcie, ceea ce înseamnă că peste 15 % dintre cetățenii UE au un venit cu 60 % mai mic decât venitul mediu din țara de reședință; întrucât 16 milioane dintre aceștia au primit ajutoare alimentare de la instituții caritabile;
Conform studiului FAO, creșterea preconizată a populației mondiale de la 7 la 9 miliarde va necesita o majorare cu cel puțin 70 % a aprovizionării cu produse alimentare până în 2050;
Producția mondială de cereale a crescut de la 824 de milioane de tone în 1960 la aproximativ 2,2 miliarde de tone în 2010, în fiecare an adăugându-se producției 27 de milioane de tone; întrucât, dacă producția agricolă globală continuă această tendință, creșterea producției de cereale până în 2050 în raport cu nivelul actual va fi suficientă pentru a hrăni populația lumii; întrucât între timp, având în vedere că pierderile ulterioare recoltării se ridică la 14 % din producția totală și alte 15 procente se pierd în distribuție și deșeuri menajere, trei cincimi din valoarea totală a creșterii aprovizionării necesare până în anul 2050 ar putea fi obținute prin simpla evitare a risipei alimentare;
Risipirea într-o mai mică măsură a alimentelor ar însemna o utilizare mai eficientă a terenului, o gestionare mai adecvată a resurselor de apă și efecte pozitive pentru întregul sector agricol la nivel mondial, precum și intensificarea luptei împotriva subnutriției în țările în curs de dezvoltare;
Conform unor studii recente, pentru fiecare kilogram de alimente produse, sunt eliberate în atmosferă 4,5 kg de CO2; întrucât, în Europa, cele aproximativ 89 de milioane de tone de deșeuri alimentare produc 170 de milioane de tone de echivalent CO2 pe an, din care: industria alimentară 59 de milioane de tone de echivalent CO2 pe an, consumul casnic 78 de milioane de tone de echivalent CO2 pe an, altele 33 de milioane de tone de echivalent CO2 pe an;
Întrucât pentru producerea alimentelor care nu se consumă (30 % din cantitatea totală de alimente) se utilizează o cantitate cu 50 % mai mare din resursele de apă pentru irigații, iar producerea unui kilogram de carne de vită necesită între 5 și 10 tone de apă;
Amenințările la adresa securității alimentare sunt însoțite de probleme opuse în țările bogate, cum ar fi obezitatea, bolile cardiovasculare și cancerul, care decurg dintr-un regim excesiv de bogat în grăsimi și proteine, rezultatul fiind că, la nivel mondial, numărul populației hrănite excesiv este egal cu cel al populației subnutrite și malnutrite;
Risipirea alimentelor nu are doar consecințe de natură etică, economică, socială și alimentară, ci și implicații sanitare și ecologice, având în vedere că munții de alimente neconsumate au o contribuție majoră la încălzirea globală și deșeurile alimentare generează metan, care este un gaz cu efect de seră de 21 de ori mai puternic decât dioxidul de carbon
În țările în curs de dezvoltare risipirea alimentelor de către consumatori este minimă; întrucât risipirea alimentelor din aceste țări este, în principal, cauzată de limitările financiare și tehnice existente de-a lungul întregului lanț de producție a alimentelor
SUSTENABILITATE = utilizare si dezvoltare a resurselor naturale fără a conduce la epuizarea acestora sau la degradarea mediului înconjurător.
Iată care este cantitatea de apă (în litri) necesară, pentru a produce anumite alimente.
La nivel global aproximativ o treime din totalul alimentelor produse pentru consumul uman este irosit, iar în Uniunea Europeană se estimează că 20% din totalul alimentelor produse se pierd sau se irosesc, în timp ce 43 de milioane de oameni de la nivelul Uniunii Europene nu își permit zilnic mese care să asigure o alimentaţie adecvată. 70% din risipa alimentară provine din gospodăriile populaţiei (peste 50% – 47 de milioane de tone), servicii de alimentație publică și de vânzare cu amănuntul (FUSIONS, 2016).
Cantitatea de deșeuri alimentare generate în țările industrializate este la fel de mare ca şi în țările în curs de dezvoltare, însă distribuția este diferită:
• în țările în curs de dezvoltare, peste 40% din pierderile alimentare se produc după recoltare și în timpul procesării;
• în țările industrializate, peste 40% din pierderile alimentare apar la nivelul vânzărilor cu amănuntul, precum și la consumatori.
Cauzele risipei alimentare
Risipa alimentelor poate avea loc:
- în toate punctele lanțului alimentar de aprovizionare şi anume la fermă
- la prelucrare și fabricare
- la comercializare
- în restaurante și cantine
- în gospodăriile populaţiei
Motivele producerii deșeurilor alimentare variază mult și sunt specifice fiecărui sector de activitate.
De ce se ajunge la o astfel de situație, de ce se pierd milioane de tone de alimente?
Factorii care contribuie la risipa alimentară
• Planificarea nepotrivită de cumpărături de alimente și promoțiile precum „cumpărați unul și obțineți unul gratuit” duce la achiziționarea sau pregătirea de mâncare în cantitate prea mare
• Neînțelegeri cu privire la semnificația „expiră la” și „a se consuma de preferinţă până la”, etichete cu date care duc la creșterea cantităților de alimente risipite
• Dimensiuni standardizate ale porțiilor în restaurante și cantine
• Dificultatea anticipării numărului de clienți (o problemă pentru serviciile de catering)
• Probleme de gestionare a stocurilor pentru producători și comercianți
• Standarde de calitate ridicate (ex. pentru produsele vândute cu amănuntul)
• Supraproducție sau lipsă de cerere pentru anumite produse în anumite perioade ale anului, produse și ambalaje cu defecte (fermieri și producție de produse alimentare)
• Depozitare/transport inadecvat în toate etapele lanțului alimentar.
La baza tuturor acestor probleme stă o lipsă generală de conștientizare a soluțiilor posibile și a beneficiilor care decurg din reducerea risipei alimentare.
Acum să discutăm și despre cum stau reglementările din punct de vedere legislativ în România:
România a adoptat cadrul legislativ pentru diminuarea risipei alimentare. Actele normative în vigoare care stabilesc acţiunile ce trebuie întreprinse de operatorii din industria alimentară, conform unei ierarhii de prevenire a risipei alimentare sunt
România are, din 2016, o lege specială care urmărește reducerea risipei alimentare – Legea nr. 217/2016, actualizată recent prin Legea nr. 49/2024.
Această lege stabilește clar că toți operatorii din industria alimentară (de la producători și procesatori, până la supermarketuri și restaurante) trebuie să ia măsuri pentru a preveni și reduce pierderile de alimente.
Principalele idei din legislație sunt:
✅ Prevenirea risipei este prioritară – scopul este ca alimentele să nu ajungă la gunoi.
♻️ Donațiile de alimente către ONG-uri, bănci de alimente sau persoane aflate în nevoie sunt încurajate și sprijinite prin lege.
📊 Raportarea anuală: firmele din sectorul agroalimentar trebuie să transmită planuri și rapoarte privind risipa alimentară într-o platformă națională gestionată de Ministerul Agriculturii.
🔄 Reutilizarea și reciclarea: produsele care nu mai pot fi consumate sunt redirecționate pentru hrană animală, compost sau biogaz. 🌍 România s-a aliniat la obiectivul european de a reduce risipa alimentară cu 50% până în 2030.
În continuare, vreau să precizez care sunt practicile pe care le poate face fiecare dintre noi, pentru a putea diminua risipa alimentară:
• Planifică-ți mesele;
• Poţi să folosești surplusul de la prepararea meselor anterioare;
• Citește informațiile despre data durabilităţii minimale a alimentelor. Aceasta poate fi exprimată în două feluri în funcţie de perisabilitatea alimentului, respectiv „expiră la data…” (ne informează despre siguranţa alimentelor) și „a se consuma de preferinţă înainte de data…” (ne informează despre calitatea alimentelor);
• Pune mai puțin în farfurie și reumple dacă este cazul;
• Congelează! (pregătește-ți porțiile d emâncare în pungi vidate sau recipiente mai mici, pentru a nu risipi mâncarea);
• Depozitează-ți alimentele în mod corespunzător (verifică etichetele pentru instrucțiuni de stocare, asigură-te că frigiderul este potrivit între 1 °C și 5 °C);
• Ține evidența alimentelor pe care le ai în cămară și frigider;
• Rotește alimentele stocate acasă – „primul intrat, primul ieșit”!
• Fă o listă de cumpărături;
• Nu cumpăra când îți este foame;
• Cumpără doar cantitatea de care ai nevoie (dimensiunea potrivită a ambalajului sau alimente vrac);
• Poţi alege fructe și legume imperfecte din punct de vedere al aspectului exterior (formă, dimensiune), aflate adesea la reducere;
• Poţi achiziţiona şi consuma produsele aflate la reduceri şi care sunt aproape de atingerea datei durabilităţii minimale.
• Gestionează-ți apetitul și pofta de mâncare, în funcție de ora zilei
• Cere să ți se servească porția potrivită pentru tine (la cantină/ la restaurant);
• Cumpără mai multe alimente sănătoase și evită să le cumperi pe cele mai puțin sănătoase, cum ar fi alimentele ultraprocesate (snacksuri, bomboane, biscuiți sau napolitane cu ciocolată, etc.)
• Diseminează către prieteni și rude recomandările despre cum putem preveni risipa de alimente.
• Pune puțin în farfurie și reumple dacă este cazul;
• Ia acasă resturile rămase de la restaurantul unde mergi și iei masa;
Iată cum poți reutiliza alimentele și băuturile, atât în casă, cât și în gradină:
Unii dintre noi folosesc deja o parte din resturile de la bucatarie pe post de îngrășământ fără a le mai trece prin circuitul compostării: zațul de cafea turnat la florile din ghivece sau apa ramasa de la fiert ouă și legume tot pentru udat plante. Sunt însă multe alte resturi alimentare care își pot găsi utilitate în casa și în grădina noastră.
• Berea rămasă în pahare o poți folosi pentru a șterge frunzele plantelor de apartament. Ce rămâne poți turna la radacina plantei: va functiona pe post de ingrasamant.
• Cojile de la ou pot servi drept ghiveci pentru a planta seminte, care sa fie puse apoi cu totul in pamant. Iar cojile de ou uscate si pisate pot fi ingrasamant pentru flori, datorita aportului de calciu, scazand totodata aciditatea solului.
• Datorită continutului de potasiu, cojile de banane pot fi utilizate pentru a lustrui incaltamintea din piele, avand acelasi rol precum crema incolora de ghete. Ele pot fi folosite si ca ingrasamant in gradina, puse in apa pastrata pentru udat.
• Cojile si cotoarele merelor sunt o sursa naturala de pectina – substanta care ajuta dulceturile sa ajunga la consistenta dorita. O obtii fierband o parte de coji si cotoare in trei parti de apa, timp de o ora, apoi lasand totul peste noapte la scurs intr-o sita. Lichidul rezultat il poti conserva prin sterilizare ori pastra la congelator si folosi mai apoi pentru a ingrosa dulceturile si gemurile. Si tot din coji de mere poti face otet, daca le pastrezi timp de cateva saptamani in apa, intr-un borcan acoperit cu material textil.
• Cojile de la citrice sunt potrivite pentru aromatizarea casei – fie se fierb impreuna cu scortisoara si cardamom si apa se pune intr-un pulverizator, fie se usuca lent, pe o sursa de caldura.
• Cotoarele de la salata, morcovi, telina sau patrunjel pot fi pastrate in apa ca sa creasca plante noi. Dureaza cateva zile pana apar noile plante, care se dezvola bine daca au lumina si apa proaspata.
• Cojile de la ceapa si sfecla rosie sau frunzele vechi de spanac ori varza rosie pot fi pastrate pentru a vopsi oua in culori obtinute natural, fara aditie de substante chimice.
• Laptele acrit poate inlocui bicarbonatul sau praful de copt in prajituri, datorita aciditatii sale. El poate fi utilizat si pentru a curata tenul, fiind bogat in enzime si probiotice.
• Semintele de ardei, castraveti, pepeni sau dovlecei pot porni plante noi, daca sunt puse in sol umed si au caldura si lumina.
• Vinul acrit se potriveste fara probleme in mancare, pentru a marina carnea pentru friptura sau, daca se transforma in otet, pentru asezonarea salatelor.
• Zațul de la cafea are proprietati exfoliante, deci poate fi utilizat pe post de mască ori scrub.
🌍 Ce este economia circulară și de ce contează pentru viitorul nostru
Economia circulară este un nou mod de a privi lumea din jurul nostru – o alternativă la modelul „cumpărăm, folosim și aruncăm” care a dominat economia timp de decenii. În loc să consumăm resursele planetei până la epuizare, economia circulară propune un sistem în care produsele, materialele și energia sunt folosite cât mai mult timp, refolosite și reciclate.
Scopul ei este simplu, dar puternic: să reducem deșeurile și risipa, transformând ceea ce consideram „resturi” în noi resurse. Asta înseamnă să proiectăm produse care durează mai mult, să reparăm în loc să aruncăm, să reciclăm corect și să redăm un nou scop alimentelor, ambalajelor sau materialelor care altfel ar fi ajuns la groapa de gunoi.
Economia circulară nu este doar o idee frumoasă, ci o necesitate. Ne ajută să protejăm mediul, să folosim mai eficient resursele naturale și să construim o economie sustenabilă – una care lucrează împreună cu natura, nu împotriva ei.
